Patriarhia Română recunoaşte C.M.B. drept Consiliul Mondial al BISERICII

Patriarhia Română recunoaşte CMB drept Consiliul Mondial al BISERICII

https://web.archive.org/web/20161107200735/http://fototecaortodoxiei.ro/2160-patriarhul-justinian-vissert-hooft-presedintele-consiliului-mondial-al-bisericii

Arhiva digitală Fototeca Ortodoxiei Româneşti este un proiect al Patriarhiei Române, desfăşurat „cu binecuvântarea” domnului Daniel Ciobotea din Bucureşti.

Mesajul prezent în titlul „Patriarhul Justinian şi Visser`t Hooft, preşedintele Consiliului Mondial al Bisericii este în acord perfect cu ceea ce domnul Bartolomeu Arhontónis din Istambul (pretins patriarh al Constantinopolului) – reiterând mot à mot eclesiologia eretică formulată în documentul Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” al adunării din Creta – a declarat recent, în 11/24 aprilie 2017, într-un discurs la Centrul Ecumenic al C.M.B. de la Geneva, anume că «Sfântul și Marele Sinod [n.n. din Kolimbari, Creta] a insistat pe […] „participarea ortodoxă la mişcarea pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească [!!!]”» (preluare din paragr. 4), adică în C.M.B.-ul sincretist, deoarece este vorba de unitatea căutată în cadrul CMB”, aşa cum fără nici o ruşine se recunoaşte în paragr. 18 din acelaşi document al celor zece chiriarhi trădători ai lui Hristos.

Iar aceasta este doar întărirea celor susţinute şi cu alte multe ocazii, cum spre exemplificare este această riguroasă precizare făcută de către „Noi, delegaţii la cea de a Noua Adunare Generală a Consiliului” de la Porto Alegre, Brazilia, din anul 2006, în preambulul documentului „Chemaţi pentru a constitui Biserica cea una: «Adunările CEB [n.n. actualul CMB] au adoptat documente ce oferă o viziune, sau identifică însuşirile, „unităţii pe care o căutăm”».

Pe această ”Biserică” inventată, evident alta decât Biserica Ortodoxă a lui Hristos, ereziarhii ecumenişti în mod extrem de hulitor o identifică a fi drept cea menţionată de către Sfinţii Părinţi în articolul al IX-lea al Simbolului de Credinţă.

Şi deşi fraza «este de la sine înţeles, prin urmare, că CMB nu este şi în nici un caz nu trebuie să devină o „supra-biserică”», din acelaşi blasfemiator document cretan, ar putea fi înţeleasă ca un contraargument faţă de cele afirmate înainte, chiar continuarea acesteia – prin reproducerea unui fragment din Declaraţia de la Toronto (1950) – tinde să întărească mai mult respectiva concluzie ce este atât de clară.

«Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii» (regăsită în paragr. 19).

Iar structural, Consiliul se identifică pe sine şi – cu totul cutremurător – este mărturisit de către membrii săi a fi Biserica [!], aşa cum este subliniat în documentul anterior menţionat ca fiind adoptat în cadrul celei de-a IX-a Adunări de la Porto Alegre:

«Mărturisim Biserica cea una, sfântă, catolică [n.tr. în sensul original al termenului katholike – deplină, conform întregului] şi apostolică»,

«Biserica este chemată să îşi manifeste unicitatea sa într-o diversitate bogată»

«Ne reamintim cuvintele Declaraţiei de la Toronto, în care bisericile membre ale CEB afirmă: „calitatea de membru al Bisericii lui Hristos este mai inclusivă decât calitatea de membru al trupului bisericii proprii”» !

Şi potrivit unor ştiri de arhivă prezentate de basilica.ro, agenţia de ştiri a Patriarhiei Române, în legătură cu cea de-a IX-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor, «întrunirea a avut loc în perioada 14 – 23 februarie 2006, la Porto Alegre – Brazilia. […] Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a fost formată din 13 persoane, printre care amintim: IPS Nifon, arhiepiscop al Târgoviştei, care a fost şi conducătorul delegaţiei Bisericii noastre la Porto Alegre, IPS Nicolae, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America şi Canada, pr. dr. Michael Tiţa, consilier pe probleme externe al Patriarhiei Române, pr. lect. dr. Dan Sandu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa “Dumitru Staniloae” din Iaşi, şi pr. conf. dr. Nicolae Moşoiu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa “Andrei Şaguna” din Sibiu. Adunarea Generala este forul suprem legislativ al Consiliului Mondial al Bisericilor care cuprinde în prezent aproximativ 350 de Biserici şi asociaţii de Biserici creştine din peste 120 de ţări din întreaga lume»,

«Adunarea se reuneşte o dată la şapte ani. Deţine cea mai înaltă autoritate asupra politicii şi activităţii Consiliului, numeşte preşedinţi şi desemnează membrii Comitetului Central care este corpul de conducere în perioada dintre două Adunări Generale.» şi

«A IX-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor a adoptat, în final, documentul eclesiologic “Called to be the One Church”» [„Chemaţi pentru a constitui Biserica cea una conform traducerii pr. conf. dr. Nicolae Moşoiu].

Mai mult încă, aceste teze ce prezintă o Ortodoxie complet răsturnată despre Biserică au fost stabilite, aşa cum se arată în traducerea volumului The Nature and Purpose of the Church. A stage on the way to a common statement”, Faith and Order, Geneva,1998, făcută de către acelaşi distins cadru  didactic sibian, «încă de la începutul său [n.n. al ecumenismului], şi în mod special la prima Conferinţă mondială, Lausanne, Elveţia, 1927, [n.n. când] Mişcarea Credinţă şi Constituţie a identificat unitatea Bisericii ca fiind însuşi motivul existenţei sale. Astfel legea de organizare a Comisiei Credinţă şi Constituţie afirmă că scopul său este:

să proclame unitatea Bisericii lui Iisus Hristos şi să cheme bisericile spre realizarea unităţii vizibile [!]».

Iar această hulă este preluată şi însuşită de către toţi semnatarii şi acceptanţii documentului Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, deoarece în paragr. 21 s-a statuat că «Biserica Ortodoxă doreşte să susţină lucrarea Comisiei pentru Credinţă şi Constituţie şi urmăreşte cu viu interes contribuţia teologică a acesteia adusă până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta» !

 ٭٭٭

«Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru!

Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile Lui! Pentru că a judecat pe desfrânata cea mare, care a stricat pământul cu desfrânarea ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei !

Şi a doua oară au zis: Aliluia! Şi fumul focului în care arde ea se ridică în vecii vecilor(Apocalipsa 19, 1-3)

Anunțuri

Lăsați un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s