CEL MAI IMPORTANT PROCES DIN ROMÂNIA LA ORA ACTUALĂ !

«Nepăsarea pierde pe cei fără minte» 

Pilde 1, 32

 

Astăzi, vineri 27mai/9 iunie 2017, de la ora 12.00, în Camera de consiliu Complet 36 Fond, Etaj 1, sala E23 ”Paul Negulescu” din Palatul de Justiţie de pe cheiul Dâmboviţei (aproape de Piaţa Unirii), acolo unde este sediul Curţii de Apel Bucureşti

Acţiunea judiciară ce îşi propune blocarea construirii mega-moscheii de la Bucureşti şi care a fost introdusă de către ”doi nebuni, doi demenţi… tâmpiţii ăia doi, după cum în mod absolut cuviincios s-a exprimat fostul prim-ministru al României, domnul Victor-Viorel Ponta,  în direct la un post de televiziune, anume de către domnii Cătălin-Ioan Berenghi şi Cătălin-Ioan Gornic, este cauza de cea mai mare însemnătate pentru ţară ce în prezent este supusă soluţionării instanţelor de judecată române. Sperăm ca fiecare să înţeleagă faptul că pentru promovarea şi sprijinirea unui asemenea demers vital şi de interes naţional este nevoie să fie lăsate deoparte orice orgolii şi rivalităţi între cei care pe bună dreptate sunt adevăraţi influenceri/formatori de opinie în mediul on-line şi să fie trecute cu vederea anumite scăderi personale. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât distinsul domn Cătălin-Ioan Berenghi mărturiseşte că, datorită acestei lăudabile lupte pe care o duce de doi ani de zile, a «avut 82 de controale la firmă în 2016, 3 tentative de omor, numeroase şicane, telefoane de ameninţare, tentative de deschidere a unor dosare penale la comandă politică, Cătălin [Ioan Gornic] a fost şomer aproape 2 ani, nimeni nu-l angaja pentru că….»

Iar acest scenariu credem că nu este deloc unul fantasmagoric, atâta timp cât chiar domnul Prim-ministru Ponta i-a cerut în 2 septembrie 2015 Secretarului de stat pentru Culte, domnul Victor Opaschi, să facă plîngere la Poliţie împotriva celor doi patrioţi români care au adus porcii pe terenul proiectatei moschei-gigant din Bucureşti şi care, de asemenea, au instalat o cruce de piatră pe acelaşi loc: «Să faceţi plângere împotriva ălora!». Cu aceea ocazie, fiind întrebat dacă autorităţile trebuiau să reacţioneze împotriva acestor cetăţeni, domnul Ponta a spus că «avem şi prevederi legale, avem şi instituţii care pot să-i sancţioneze, să-i răcorească pe cei cu creierii încinşi». (Sursa)

Informaţii sumare despre dosar şi soluţiile pe scurt ce au fost şi vor fi pronunţate se pot obţine de aici.

În urma solicitării, prezente aici, venite din partea domnului Cătălin-Ioan Berenghi, în care se precizează că «procesul intentat de noi Guvernului Romaniei este pe muchie de chuţit, adică se doreşte invocarea motivului ”lipsă de interes, adică faptul că nu prea [se] îndeplinesc ”criteriile legale” prin care am dreptul să cer să nu se mai construiască Mega Moscheea», mai multe site-uri/blog-uri au dat curs apelului respectiv, în afară de raspândirea prin intermediul reţelelor de socializare a mesajului în cauză. Dintre acestea glasulstramosesc.ro a preluat aici, iar prieteniisfantuluiefrem.ro aici. Şi pe platforma rostonline.ro s-a precizat într-o postare că acum «e nevoie să arătăm judecătorilor că multora dintre noi ne pasă. De aceea trebuie ca un număr cât mai mare de cetățeni români să devină parte în proces. Pentru realizarea acestui lucru va trebui să trimitem o cerere de intervenție accesorie»

Şi dacă până mai ieri se putea cumva spune că ar fi lipsă de interes din partea populaţiei, având în vedere că iniţiatorii acţiunii au ales pentru început să lucreze în grup restrîns pentru celeritatea demersului lor, acum, judecând după mărturia domnului Cătălin-Ioan Berenghi despre reacţia avută de doamnele grefiere de la Curtea de Apel  Bucureşti cu două zile înaintea termenului din 9 iunie: «ne-aţi omorât, toată saptamâna am înregistrat doar cererile în procesul ăsta» şi despre cele observate de dânsul în registratură: «existau 2 grămezi mari de cereri încă neînregistrate (câteva mii) şi câteva sute de fax-uri şi email-uri la care încă oamenii nu au primit răspuns, adică fără număr de înregistrare» sau – după cum îl parafraza domnul Călin-Gheorghe Mărincuş – «n-au mai întâlnit aşa ceva în toată istoria lor de funcţionare, [cererile noastre] au blocat registratura», dar şi după faptul că prezenta cauză este de o importanţă majoră pentru întregul popor român prin implicaţiile pe care le poate avea, credem că nu greşim afirmând că reprezintă cu siguranţă, pentru moment, cel mai important proces judiciar din România.

Iar în acest context trebuie reamintită declaraţia publică pe care Ambasadorul Turciei în România, domnul Osman Koray Ertaş, vorbind despre proiectul privind ridicarea unei moschei în Bucureşti, pe un teren donat de Guvern Muftiatului, a făcut-o din studioul Adevărul Live: «Noi nu am forţat Guvernul să facă ceva împotriva poporului. Dacă poporul este împotrivă, noi ne dăm înapoi. Este o problemă naţională» (Sursa)

În aceste clipe cruciale, fiecare dintre cei care se revendică a fi creştini se poziţionează astfel faţă de construirea marii moschei: ori se opune, intervenind în procesul ce are ca obiect anularea hotărârii de guvern pentru atribuirea terenului, ori rămâne nepăsător !

Variantă a celor care sunt întru totul de acord privind construirea acestui templu satanic în care va fi hulit Prea Bunul Dumnezeu, Cel închinat şi slăvit în Treime, nu am mai luat-o în calcul, având în vedere că asemenea indivizi nu pot fi socotiţi ca având nici măcar legături tangenţiale cu Hristos, atâta timp cât lor le este deci indiferent că în acel sanctuar al fărădelegii va fi blasfemiat Stăpânul cerului şi al pământului, cum mărturie stau aceste infame versete din coran: «Nu mai spuneţi: “Trei!”. Sfârşiţi cu aceasta, căci va fi mai bine pentru voi» (Sura 4, 171), «Cei care spun: “Dumnezeu este treimea din trei” sunt tăgăduitori [n.n. necredincioşii]» (Sura 5, 72) sau «Cei care spun: “Dumnezeu este Cristos, fiul Mariei” sunt tăgăduitori» (Sura 5, 72).

Islam 7Sursa

«Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.

Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.» (I Ioan 2, 22-23)

«Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.» (Matei 28, 19)

«V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.» (I Ioan 2, 21)

Dacă Sfântul Cuvios şi Mucenic Marcu, episcopul Aretuselor, ce este prăznuit în data de 29 martie, dovedind o credinţă creştină de neclintit, alături de foarte mulţi alţi credincioşi a reuşit să dărâme enorm de multe temple ale idolilor pâgîni din vremea sa, cine oare va găsi de cuviinţă că este mai potrivit astăzi pentru un creştin să îşi “păstreze liniştea” şi să nu se implice în demersul ce are ca scop blocarea edificării mega-moscheii de la Bucureşti în care (nu greşim dacă spunem că) va fi “idolatrizat” spurcatul coran ce îndeamnă la violenţă şi la uciderea bestială a celor care nu sunt musulmani, aşa cum dau mărturie următoarele versete?

«Războiţi-vă cu cei care nu cred în Allah şi în Ziua de Apoi, cu cei care nu socot oprit ceea ce Allah şi trimisul Său [n.n. Mahomed] au oprit, cu cei care nu ţin Legea Adevărată (Sura 9, 29)

«O, voi cei ce credeţi! Războiţi-vă cu tăgăduitorii de lângă voi. Să vă afle tari.» (Sura 9, 123)

«Muhammad [Mohamed] este trimisul lui Dumnezeu. Însoţitorii săi sunt aprigi cu tăgăduitorii, blânzi între ei.» (Sura 48, 29)

«Noi vom arunca groaza în inimile tăgăduitorilor.» (Sura 3, 151)

«Dacă [tăgăduitorii] întorc însă spatele, prindeţi-i şi omorâţi-i oriunde îi veţi afla (Sura 4, 89)

«Tăgăduitorii sunt vrăjmaşii voştri făţişi  (Sura 4, 101)

«Atunci când vă întâlniţi cu tăgăduitorii, loviţi-le grumazurile [n.n. decapitaţi-i] şi când le-aţi nimicit forţele, legaţi-i cu tărie (Sura 47, 4)

«Zdrobiţi-le grumazurile (Sura 8, 12)

Islam 6

În acest afiş se cere în mod expres decapitarea…

În acord cu aceste îndemnuri din coran legate de măcelărirea fizică a celor care nu împărtăşesc nebunia lui Mahomed sunt şi ideile trasate de către un așa-zis cleric musulman ”moderat” în acest interviu dat unei televiziuni norvegiene, când drept răspuns la întrebările legate de violența musulmană împotriva non-musulmanilor, imamul Mullah Krekar, căci despre domnia sa este vorba,  îi spune  realizatorului nu numai că este bine ca musulmanii să ucidă nemusulmani, ci uciderea este de fapt cerută de către legea coranului. Şi în continuare afirmă că «musulmanii au dreptul de a ucide pe oricine nu respectă islamul», «cei care ne insultă religia trebuie să știe că se vor întâlni cu bombele noastre. Nu va fi indulgenţă, nu va fi înţelegere».

 Islam - KillThose.London03.02.06.Reuters

Însă, conform activenews.ro, imamul Hocine Drouiche, doctor în “teologie” islamică, ce este născut în Algeria şi în prezent conduce o moschee din Nîmes, estul Franței, afirmă în perfectă cunoştinţă de cauză şi din interior: «Nu putem să ne ascundem și să continuăm să spunem că terorismul nu are nicio legătură cu religia noastră», pentru că – după cum recunoaşte cu sinceritate – cine pune bombe, ucide, conduce tiruri cu care intră în mulțimi sau se aruncă în aer o face urmând reguli precise şi care sunt indicate în Coran, literă cu literă; fără nicio interpretare istorică.

Islam 3

Dr. Shiraz Maher, scriitor şi director-cercetător la Centrul Internaţional  pentru Studiul Radicalizării şi Violenţei Politice de pe lângă Colegiul Regelui din Londra, el însuşi membru vreme de 5 ani într-o grupare musulmană de care până la urmă s-a delimitat, declară: „În ceea ce priveşte terorismul, cred că ameninţarea la adresa Europei este astăzi mai mare ca oricând […]. Din cauza valului de refugiaţi, încep să se audă voci care spun: nu mai vrem islam, nu mai vrem musulmani în Europa. Se produc schimbări care îi fac pe europeni mai suspicioşi, iar pe musulmani mai nesiguri de identitatea lor şi mai înclinaţi spre radicalizare”.

Islam

Deşi ceea ce se doreşte a fi „cea mai mare moschee dintr-o capitală europeană”, potrivit muftiului cultului musulman din România, Iusuf Murat, ar urma a fi finanţată în totalitate de către guvernul de la Ankara, iar musulmanii turci din acel stabiliment, cel puţin deocamdată, vor reprezentanta gruparea preşedintelui Recep Tayyp Erdogan, nu există nici cea mai mică urmă de siguranţă că – în mod parcă inevitabil şi în România – fanatismul acestei înşelate credinţe nu va răbufni de acolo într-un cataclism social al terorii asemeni celui din Europa de Vest, după cum se preconizează şi în urma a ceea ce s-a întâmplat în data de 7 august 2016, la Istanbul, când, potrivit gandul.info, circa un milion de turci, strânşi în urma apelului făcut de preşedinte, i-au fluturat acestuia steaguri ale ţării şi bannere pe care scria «Porunceşte-ne să murim şi o vom face».

Şi tot pentru a cuprinde esenţa lăuntrică a ceea ce înseamnă viaţa şi manifestarea islamului, fie el şi de factură turcească, amintim că în data de 16 iulie 2016, după tentativa de lovitură de stat din Turcia, domnul Marian Munteanu – într-o postare pe pagina sa de socializare – afirma: «Unii comentatori spun că, în Turcia, democrația a fost salvată… Alții sunt îngrijorați de pericolul unei islamizări radicale…», dar tot atunci făcea însă în chip tragic această remarcă vis-à-vis de o execuţie publică a unui participant la complot: «Oricum, imaginea de mai jos, surprinsă pe un pod din Istanbul, nu este deloc optimistă. Un soldat este decapitat cu un entuziasm [n.n. popular] care nu prevesteşte nimic bun…». Şi aceasta în condiţiile în care în data de 7 august, la respectivul miting colosal, deci ulterior acelei execuţii, preşedintele Erdogan doar vorbea de o eventuală reintroducere a pedepsei cu moartea.

Dar în anterior menţionatul interviu al imamului Mullah Krekar, acesta recunoştea: «islamul nostru este o mişcare politică. Coranul are 500 de versete despre politică şi guvernare, despre legile sale Sharia şi despre sistemul său juridic. Nu vei găsi asta în Biblie. Aceasta este o mare diferenţă; prin urmare noi nu putem separa în islam politica de o parte şi religia de cealaltă parte. Religia şi politica merg mână în mână în islam» [!!!], lăsând astfel să se înţeleagă ceea ce este deja extrem de evident, adică faptul că încercarea de construire a unei moschei la Bucureşti face parte dintr-un plan amplu de cucerire de teritorii,

Islam 9 secund

aşa cum este confirmat şi de către un articol din Evenimentul Zilei apărut în data de 9 iulie 2015, în care se arată că «moscheea de la București este primul pas. Urmează Budapesta. Erdogan își plantează minaretele în tot Occidentul. […] Aceste proiecte fac parte din planul lui Erdogan de a cuceri şi islamiza Occidentul cu complicitatea liderilor locali». Iar asemenea planuri de acaparare se petrec pe fondul măsurilor interne luate de autorităţile de la Ankara ce, la ordinul direct al preşedintelui Recep Tayyip Erdogan, «sechestrează şi naţionalizează biserici creştine [n.n. de fapt ale ereticilor, inclusiv ale pseudo-ortodocşilor ecumenişti]», procedură ce a «stârnit îngrijorare printre cetăţenii turci care nu sunt de confesiune musulmană, întrucât aceasta vine după un set de mai multe reguli adoptate de regimul strict turc care limitează libertăţile turcilor» şi «întrucât nu mai au unde să participe la ceremoniile religioase. Aceştia au ameninţat că vor duce situaţia în instanţă, însă au sanse foarte mici de reuşită». (Sursa)

Mai mult chiar, prin cuvintele clare ale unui aşa-zis refugiat musulman adresate unui cetăţean german, parcă este exprimată întreaga filosofie musulmană de expansiune din prezent:

«Sincer îţi spun: o să vă cucerim ţara. Fiica ta va purta hijab! Noi ne reproducem mai mult şi mai repede.(…) Noi avem 7-8 copii, voi un copil şi un câine. Vă vom coloniza nu prin razboi, ci prin creşterea populaţiei.(…) Apoi, o să vă luăm fiicele de neveste! Fiica ta va purta val musulman!»

Unei persoane responsabile şi conştiente  (aşa cum credem că sunt conducătorii şi judecătorii ce au primit autoritatea pe care le-a îngăduit-o Dumnezeu spre facerea de bine) de viitorul aproape incert al existenţei poporului român şi a urmaşilor săi, în noua configuraţie demografică ce se profilează a fi atinsă din ce în ce mai mult şi de către România într-o perioadă nu prea îndepărtată ca urmare a acceptării cotelor “obligatorii” de imigranţi musulmani impuse de către sponsorii amestecării popoarelor, trebuie să îi răsune aproape continuu în timpane cele de dinainte, asemenea unei sirene de ameninţare, astfel încât să o determine să adopte măsuri fireşti şi în interesul celor pe care îi stăpâneşte prin puterea ce i-a fost dată de Sus.

Într-adevăr, cei aflaţi sub stăpânire trebuie să urmeze porunca cea dreaptă a lui Dumnezeu: «Pe judecători să nu-i grăieşti de rău şi pe căpetenia poporului tău să nu o huleşti!» (Ieşirea 22, 28), dar şi cei în faţa cărora a ajuns procesul spre soluţionare vor trebui să asculte de porunca Aceluiaşi – «să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău» (Levitic 19, 15)

٭ ٭ ٭

Art.63 alin.(2) NCPC prevede că «intervenţia accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac». În această etapă a judecării cauzei în primă instanţă, dacă nu vor fi închise dezbaterile  asupra fondului, un nou interval de timp în care poate fi depusă o astfel de cerere va curge din data de azi 27mai/9 iunie până la termenul ulterior acordat de complet. Iar dacă nu se va întâmpla astfel, va putea fi introdusă în cadrul exercitării eventualelor căi de atac (în situaţia respingerii cererii principale).

Drept urmare, prin materialul de faţă îndemnăm încă şi noi pe cei care încă nu au reuşit să expedieze prin poştă, email, fax sau să depună personal la registratura instanţei o cerere de intervenţie accesorie, să purceadă la îndeplinirea acestei îndatoriri creştineşti de îndată, chiar dacă demersul lor va fi ulterior şedinţei fixate azi.

Întrucât Art.30 alin. (1) NCPC prevede că «oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente», se înţelege că un asemenea demers poate fi exercitat nu numai de către cei care locuiesc în ţară, cât şi de către cei din diaspora. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât «fiind un simplu mijloc de apărare şi neimplicând soluţionarea unei pretenţii proprii, cererea de intervenţie accesorie nu este supusă plăţii taxelor judiciare de timbru[1]».

Un model de cerere de intervenţie accesorie, care trebuie completat, poate fi descărcat de aici. Nu există un formular tip. Cel pe care vi-l propunem conţine necesara menţiune «doresc ca domnul Berenghi Cătălin-Ioan să mă reprezinte», dar care bineînţeles nu îşi mai are rostul dacă vă prezentaţi la proces pentru a vă susţine singur cauza. Având în vedere că la termenul precedent instanţa a respins ca inadmisibile anumite cereri, găsim util să reproducem următorul fragment de comentariu privind Art.63 alin.(1) NCPC prin raportarea la Art.148 alin.(1) NCPC: «cererea de intervenţie accesorie va cuprinde indicarea instanţei căreia i se adresează [!], numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul [!], motivele cererii, precum şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax sau altele asemenea[2]».

detalii privind înaintarea cererii:

Prin poştă (în sistem de expediţie recomandată cu confirmare de primire) la adresa: Curtea de Apel Bucureşti,

Splaiul Independenţei, nr. 5, sectorul 4, Bucureşti, Cod postal 050091

Sectia a-VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, Dosar 2315/2/2016

Prin email (sub forma unui ataşament, după ce exemplarul printat şi semnat a fost scanat sau fotografiat cu un telefon) la adresele: infocabuc@just.ro, relatiicab@just.ro, camelia.neagu@just.ro, luminita.dinu@just.ro, ileana.epure@just.ro – este indicat să fie trecute toate aceste adrese în câmpul destinatarului mesajului.

Prin fax la numerele: 021/319.16.74, 021/319.51.76.

Prin depunere personală – zilnic, de luni până vineri, între orele 9.00-13.00, la registratura Secţiei a VIII-a de Contencios administrativ şi fiscal.

În cazul depunerii directe sau prin poştă, va trebui anexat un exemplar în plus, pentru instanţă. Iar expediţia prin fax este indicat să fie dublată şi de cea prin intermediul email-ului, căci, după cum spunea cineva, faxul poate să rămână fără hârtie.

Şi deşi nu este prevăzut în mod expres, pentru adeverirea autenticităţii demersului, cererile Dumneavoastră trebuiesc însoţite de o copie a actului de identitate, semnată şi având scrisă menţiunea “conform cu originalul”!

Persoanele ale căror cereri deja trimise au fost/vor fi respinse pentru că nu au îndeplinit condiţiile de formă (a se verifica aici), vor trebui să le retransmită în forma corectă.

Rămânând deocamdată tot în registrul unei discuţii tehnice, ce poate avea utilitate privind întreruperea punerii în practică a planului de înălţare a complexului musulman format dintr-o moschee de 8000 de locuri şi o şcoală islamică de aprox. 10.000 de locuri, este de reţinut faptul că în data de 30 mai 2017 «Primarul Sectorului 1, Daniel Tudorache a discutat la interviurile DC News Live  despre unul dintre cele mai controversate proiecte din ultimii ani din România: construcția viitoarei ”mega-moschee” în București».

Conform respectivei surse, «Daniel Tudorache susține că moscheea se poate construi doar după ce Primăria Capitalei aprobă Planul Urbanistic Zonal. Acest plan se admite doar după consultarea populației. Așadar, în ceea ce privește construcția moscheei, ne putem aștepta la o perioadă destul de îndelungată până la o decizie. Dar potrivit primarului Daniel Tudorache, moscheea nu se poate construi fără consultarea populației.

”E o întreagă poveste cu moscheea. Tehnic, Muftiatul (n.r. Muftiatul Cultului Musulman din România) a solicitat un certificat de urbanism, pentru că aceștia sunt pașii. În luna aprilie 2016, înainte să ajungem la primărie eu și doamna Firea, Muftiatul a solicitat un certificat de urbanism, el trebuie să se dea în 30 de zile. Nu este la latitudinea primarului.

Primarul este obligat să-l dea pentru că e un certificat de informare, care îți spune ce poți construi pe terenul respectiv și ce avize trebuie să ai. Pentru acei 11.000 de metri pătrați din zona Romexpo, ca să poți construi ceva îți trebuie un PUZ (n.r. Plan Urbanistic Zonal). PUZ-ul se emite doar de Primăria Capitalei. Toate PUZ-urile care sunt aprobate în Consiliul General, trebuie să fie după o perioadă de 30 sau 60 de zile de consultare a populației. Dacă PUZ-ul trece, solicitantul vine către Primăria Sectorului 1, iar primarul e obligat să emită autorizația de construcție.

Întreaga cheie pentru această construcție este aprobarea din PUZ. După consultarea populației, se va vota, sau nu se va vota”, a precizat Daniel Tudorache la DC News Live».

Câteva informaţii succinte referitoare la etapele elaborării Planului Urbanistic Zonal (P.U.Z.) se găsesc aici.

٭ ٭ ٭

Important de menţionat este faptul că, în paralel cu acţiunea în justiţie, pe masa Primului-ministru se găseşte, sau de fapt ar trebui să se găsească, această cerere (care nu este prima) depusă la Guvern pentru anularea H.G. nr. 372/2015 de către cei care ulterior au iniţiat acţiunea în faţa instanţei de contencios administrativ:

«Domnule Prim – Ministru

Solicitându-vă revocarea Hotărârii de Guvern nr. 372/2015,  întrucât actul citat:

încalcă interesul public

aduce atingere siguranţei naţionale

încalcă Legea Cultelor

promovează interesele unui stat străin, în speţă ale Republicii Turcia

lipsa unor avize în nota de fundamentare

lipsa oportunităţii

În fapt, prin H.G. nr. 372/2015 şi prin nota de fundamentare aferentă, la solicitarea unui stat străin, care se erijează  în mod artificial ca reprezentant al cultului musulman în Romania şi înlocuind statul român în reprezentarea propriilor cetăţeni, Guvernul a acordat un teren pentru construirea unor clădiri de interes public. Deşi în nota de fundamentare se precizează că scopul este construirea unei moschei, în H.G. nr. 372/2015 nu se precizează care sunt clădirile,  ce scop au acestea şi care este interesul public. Consider că fără aceste precizări clare interesul public nu poate fi definit, ci dimpotrivă acesta este încălcat , întrucât creează condiţii artificiale promovării unui cult, în speţă ale cultului musulman, în baza solicitării Republicii Turcia, H.G. nr. 372/2015 încălcând şi legea cultelor care precizează că toate cultele sunt egale în faţa legii şi că acestea sunt finanţate de stat.

Republica Turcia conduce o politică de islamizare a Europei, fiind de notorietate că aceasta construieşte moschei în toată Europa, în competiţie cu Arabia Saudită, pentru controlul politic al musulmanilor din Europa. Precizăm că, sesizând acest pericol al islamizării forţate şi al intruziunii intereselor Turciei în controlul musulmanilor, Austria a modificat legislaţia internă în 2014 (legislaţie în curs de modificare şi în Germania şi Elveţia) , interzicând  statelor străine să finanţeze moschei, să finanţeze imami sau ca străini să predice în moscheile existente, modificare ce a generat retragerea proiectului Turciei de a construi o moschee in centrul Vienei. Este evident că politica Republicii Turcia nu are nici o legatură cu interesele musulmanilor [d]in România, ci este vorba de o politică de stat a Turciei de a controla musulmanii şi a-i folosi în propriul interes politic pe de o parte, şi distrugerea simbolistică a statelor creştine pe de altă parte.

Având în vedere ca în nota de fundamentare se precizează expresis-verbis că hotărârea de guvern incriminată s-a realizat la cererea unui stat străin, este evident că acesta s-a substituit interesului statului român, stat străin care a definit un interes propriu ca fiind de interes public român.

Opinez că, din contră, modalitatea de adoptare a H.G. nr. 372/2015 şi  nota de fundamentare încalcă interesele publice, creând condiţii artificiale pentru o comunitate religioasă mult subdimensionată pretenţiilor Republicii Turce şi care deschide poarta unei imigraţii musulmane străine, menite să erodeze bazele creştine ale statului român şi să aducă atingere siguranţei naţionale.

De asemenea, H.G. nr. 372/2015 aduce atingere Legii Cultelor întrucât creează în detrimentul celorlalte culte condiţii artificiale şi promovează un interes străin de legea română şi cetaţeanul român, discriminând celelate culte.

De asemenea, din nota de fundamentare rezultă că nu a existat dezbatere publica (deşi este clamat interesul public), nu există avize de la instituţiile specializate, de la O.N.G.-uri, C.S.A.T., nu există studiu de oportunitate, având în vedere contextul geo-politic actual.

Considerăm că este necesar un proces natural prin care o comunitate religioasă să îşi construiască lăcaşuri de cult, pornind de la numărul adepţilor care să justifice o construcţie şi că aceasta să fie finanţată exclusiv de membrii cultelor sau de statul român, nu de un stat străin, ori din nota de fundamentare nu rezultă necesitatea construirii unei moschei în Bucureşti, având în vedere numărul musulmanilor şi faptul că deja există locuri [lăcaşuri] de cult.

Interesul public în această speţă reclamă revocarea  H.G. nr. 372/2015  pentru motivele de mai sus prezentate (amintite).

În situaţia în care nu veţi da curs prezentei plângeri, ne vom adresa instanţei de contencios pentru suspendarea şi anularea actului administrativ !

În drept, Legea nr. 554/2004.»

٭ ٭ ٭

În continuare, datorită asemănării parţiale cu situaţia din prezent – când nişte complici din interiorul ţării parcă intenţionat urmăresc diverse trădări (moschee, imigranţi, sodomiţi, vaccinări forţate ş.a.) –, reproducem nişte pasaje extrem de grăitoare din care se desprinde faptul că pentru o luptă vitejească pentru Adevăr, Domnul poate întări o mână de oameni şi să-i dea biruinţa asupra unei mulţimi măcar şi pentru râvna unei singure persoane, «că nu în mulţimea oştirii stă biruinţa războiului, ci din cer este puterea» (I Macabei 3, 19), pentru că deşi «calul este gata pentru ziua de război, însă biruinţa vine de la Domnul» (Pilde 21, 31).

Este vorba despre relatarea unor întâmplări din anul 1920, când, datorită determinării cu care au acţionat, câţiva patrioţi au reuşit să destructureze revoluţia comunistă ce era plănuită să izbucnească atunci. Iar dacă peste ani aceasta totuşi s-a produs, a fost doar consecinţa faptului că – asemeni celor din Ninive ce s-au lepădat de fărădelegile lor doar până la o vreme după ce au fost iertaţi de la distrugere – poporul român nu s-a întors cu faţa către Dumnezeu, iar El, prin judecăţile Sale cele de nepătruns, a îngăduit să primim un preaînţelept medicament usturător – plaga comunismului.

«Masa muncitorească ieşeană, cuprinsă aproape în întregimea ei de comunism, stătea gata să izbucnească în revoluţie. […] Ne găseam în plină sabotare sistematică, făcută cu plan şi cu ordin»

 «La fiecare 3–4 zile, pe străzile Iaşiului, mari demonstraţii comuniste. Cele 10-15.000 de lucrători, înflămânziţi şi manevraţi de mâna criminală de la Moscova, parcurgeau străzile în cântecul Internaţionalei, în strigăte de: ”Jos Armata!”, ”Jos Regele!”, purtând placarde pe care se putea citi: ”Trăiască revoluţia comunistă!”, ”Trăiască Rusia Sovietică!”.»

 «[Dacă ar fi învins aceştia] noi, poporul român, am fi fost exterminaţi fără milă, ucişi sau deportaţi pe drumurile Siberiei: ţărani, muncitori, intelectuali, cu toţii de-a valma.»

«Aveam conştiinţa clară, că în acele ceasuri juca balanţa vieţii şi a morţii poporului român.»

«Era pe la 10 sau 11 Februarie 1920. De două săptămâni se vorbea de greva generală în toată ţara. Se apropia bătălia decisivă. Pe la ora 12, se zvoneşte în oraş [Iaşi] că la Regie, unde erau circa 1.000 de lucrători, s-a declarat greva, a fost arborat drapelul roşu, tablourile Regelui au fost date jos şi sfărâmate în picioare, iar în locul lor aşezate fotografiile lui Karl Marx, Trotzki şi Racowski.

Oamenii noştri au fost bătuţi, mecanicii de la maşini, care erau din Gardă, răniţi. La ora 1, suntem la sediu adunaţi cam o sută. Ce facem ? Pancu prezidează discuţia. Două păreri. Unii susţineau să trimitem telegrame guvernului, cerând intervenţia armatei. Eu eram de părere să mergem toţi cei prezenţi la Regie şi cu orice risc să dăm steagul jos. Se admite punctul meu de vedere. Am luat steagul nostru şi la ora 1 am pornit cu Pancu în frunte pe Lăpuşneanu şi Păcurari, în marş forţat, cântând ”Deşteaptă-te Române”. În apropierea fabricii, în stradă, câteva grupuri de comunişti sunt date peste cap.

Intrăm în curtea fabricii. Pătrundem în clădire. Mă urc cu steagul până la acoperiş şi îl înfig sus. De acolo încep să vorbesc. Apare armata şi ocupă fabrica. Noi ne retragem cântând. Ne reîntoarcem la sediu. Ne gândim: Incursiunea noastră rapidă a fost bună. În oraş vestea atitudinii pe care am avut-o se răspândeşte ca fulgerul. […] Cel dintâi pas către greva generală este respins.»

«Cel mai puternic centru comunist îl formau Atelierele C.F.R. de la Nicolina. Aici erau peste 4.000 de lucrători, aproape toţi bolşevizaţi.»

«Nu trecuse o lună de la înfrângerea suferită la Regie şi ca un semnal de începere a grevei generale şi a luptei decisive, apare steagul roşu fluturând pe ateliere. Greva este declarată. Miile de lucrători părăsesc atelierele. Autorităţile sunt neputincioase.

Noi convocăm pentru a doua zi, prin manifeste, pe toţi Românii la o întrunire în sala Principele Mircea. După discursuri, ieşim cu steagurile afară şi pornim întreaga mulţime spre Nicolina. În Piaţa Unirii, autorităţile ne opresc şi ne sfătuiesc să nu mergem, deoarece sunt peste 5.000 de comunişti înarmaţi care ne aşteaptă şi vor fi mari vărsări de sânge.

Noi apucăm atunci din Piaţa Unirii spre gară.

Aici arborăm drapele pe depou şi pe clădirea gării. Apoi ocupăm un tren care se afla la peron şi pornim cu el spre Nicolina. În gara Nicolina cineva schimbă macazul şi pătrundem cu tren cu tot în ateliere. Coborâm. În ateliere, nimeni. Pe una din clădiri, steagul roşu. Eu încep să mă caţăr pe nişte trepte de fier prinse în perete luând în gură un steag tricolor. Cu oarecare greutate, pentru că era o înălţime mare, ajung până la acoperiş. Mă ridic deasupra şi mă târăsc până la vârf. Smulg steagul roşu şi în mijlocul uralelor în adevăr de nedescris, care se prelungesc câteva minute, ridic şi leg steagul tricolor. De acolo am vorbit. Dincolo de ziduri, comuniştii se adună mereu în masă compactă şi manifestează ameninţător. O muzică infernală. Înăuntru urale, afară huiduieli şi înjurături. Cobor încet până jos. Pancu dă ordin de plecare. La poartă însă comuniştii masaţi barează ieşirea şi strigă: ”Să vină Pancu şi Codreanu !”. Trecem 30 de metri înaintea mulţimii şi pornim spre poartă. La mijloc, Pancu, în dreapta un meseriaş, Mărgărint şi în stânga eu. Toţi trei cu mâinile în buzunare pe revolvere înaintăm fără să vorbim nimic. Cei din poartă ne privesc tăcuţi şi nemişcaţi. Iată-ne la câţiva paşi. Mă aştept la un ţiuit de glonţ pe la ureche. Păşim înainte drepţi şi hotărâţi. Totuşi un moment sufletesc neobişnuit. Suntem la doi paşi. Comuniştii se dau într-o parte şi alta lăsându-ne loc liber. Pe o distanţă de aproape zece metri, trecem într-o tăcere mormântală, prin mijlocul lor. Nu ne uităm nici la dreapta nici la stânga. Nu se aude nimic, nici măcar răsuflarea omenească.»

«Pe deasupra atelierelor bate vântul în pânza tricolorului biruitor.

Efectul moral al acestei acţiuni este incomparabil. Iaşiul huieşte. Pe stradă nu se vorbeşte decât de Garda Conştiinţei Naţionale. Un curent de redeşteptare românească pluteşte prin aer. Trenurile duc mai departe, spre cele patru părţi ale ţării, reînvierea.

Ne dăm seama, că bolşevismul va fi învins, pentru că în faţa lui, la dreapta, la stânga s-a ridicat o barieră de conştiinţă care nu-i va mai permite să se extindă.

Toate drumurile de înaintare îi sunt închise. De acum va trebui să dea înapoi.

Nu mult după aceasta a intervenit şi acţiunea întreprinsă de guvernul Generalului Averescu care a tăiat orice perspectivă acestei mişcări.» 

(Sursa)

«Deşteaptă-te, Debora, deşteaptă-te! Deşteaptă-te, deşteaptă-te şi cântă! Scoală şi tu, Barac! Scoală fiul lui Abinoam şi ia în robie pe cei ce te-au robit!

Atunci poporul Domnului s-a trezit. Rămăşiţa lui s-a strâns cu cei viteji.» (Judecători 5, 12-13)

٭ ٭ ٭

Cei care din frică încă ezită să îşi exprime în scris nemulţumirea privind potenţiala construire a mega-moscheii şi să o înainteze în faţa instanţei trebuie să ia aminte la cuvintele Sfântului Profet David:

«Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor» (Psalm 13, 5).

Poziţia absolut revoltătoare a B.O.R. faţă de cei care apar slujind în videoclipul de mai sus,  despre care spune că sunt ”necanonici” şi că au săvârşit ”un gest provocator”, apare aici, delimitându-se astfel de mărturisirea împotriva satanizării ţării prin islam.

[1] Gabriel Boroi (coord.) , Noul Cod de procedură civilă: comentariu pe articole, Vol.I,  Editura Hamangiu, Bucureşti, 2013, p.179.

[2] Ibidem.

 

Slava doar Sfintei, Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

 

P.S.: Noutăţi de ultimă oră de la proces se găsesc mai jos (al II-lea link poate fi util celor care nu au cont de facebook şi din această cauză ar întâmpina probleme la deschiderea primului)

https://www.facebook.com/berenghi.catalin/posts/1509499542444250?pnref=story

http://www.curentul.info/social/17560-peste-8000-de-cereri-de-inteventie-in-procesul-luptatorului-catalin-berenghi-cu-mega-moscheea-lui-erdogan

 

 

Anunțuri

Un gând despre “CEL MAI IMPORTANT PROCES DIN ROMÂNIA LA ORA ACTUALĂ !

Lăsați un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s