«Am vrut să mă sinucid din cauza lui Boca. Am simţit o energie ce mă sufoca în fața mormântului […] la Prislop locuieşte dracu’»

 

«Este obiceiul lui Dumnezeu, de demult şi dintru început,

de a întoarce asupra capului diavolului şi de a preface în temei

de mântuire tot ce urzeşte diavolul împotriva noastră.»

Sfântul Ioan Gură de Aur

 

 

«Mi-e frică de Boca că-mi [poate] face rău, doar eu știu în ce stare m-am întors de la mormânt, acasă când am ajuns am vrut să mă omor.»

«Dumnezeu este mai tare decât diavolul [care lucra prin el]. Dvs. trebuie să vă încredinţaţi de puterea nemărginită a Celui în faţa Căruia tremură toate puterile cereşti. Nu de diavol trebuie să ne fie nouă frică, pentru că este neputincios. Noi îi dăm putere asupra noastră pentru că nu avem credinţă puternică în Cel ce S-a jertfit pe Cruce pentru noi. „Deci grăiesc vouă prietenilor Mei: nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu pot nimic mai mult să facă. Ci voiu arătà vouă de Cine să vă temeţi. Să vă temeţi de Cela ce are putere după ce l-a ucis, să’l arunce în Gheena. Adevăr grăiesc vouă: de Acela să vă temeţi.[1]” (Luca 12, 4-5) Adică de Cel ce face judecata, de Dumnezeu.»

 

– Doamnă Ana [pseudonim], am dori ca în deschiderea scurtului interviu pe care aţi accceptat să ni-l acordaţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre Dumneavoastră.

– Sunt creștin-ortodoxă, am 42 de ani, sunt din Caransebeș. De mai mulți ani m-am îmbolnăvit de depresie şi acest fapt m-a făcut să mă îndepărtez de biserică o perioadă mai lungă de timp. Am căutat tămăduire peste tot, așa am ajuns la Arsenie Boca.

Dar ce v-a făcut să aveţi evlavie faţă de cel supranumit ”Sfântul” Ardealului?

Am citit o carte despre Arsenie Boca şi am văzut unele emisiuni despre el, și așa încet, încet am început să mă agaţ și eu de acest Arsenie Boca, cu toate că eram cam reținută în cea ce privește sfințenia lui.

– Să înţelegem din ceea ce aţi spus că aţi fost la Prislop la mormântul său?

– Da, am fost de câteva ori, ultima oară eram într-o stare îngrozitoare a bolii și mi-am pus ultima speranță în Arsenie Boca. Am stat şi eu la rând ca toți oameni de acolo la mormântul lui, dar m-am întors de acolo mai rău de cât m-am dus, aveam gânduri suicidare, de atunci am zis că nu mai merg niciodată la Prislop. Oricum, în preajma mormântului se simte o energie ciudată, cel puțin aşa am simțit eu.

– Ce mai simţiţi în prezent dacă vă aduceţi aminte de Arsenie Boca?

– O teamă. Ceva a fost în el, puteri avea, dar nu știm de la cine le avea… mi-e teamă că a fost înșelat de diavol. Au fost momente când l-am comparat cu Rasputin.

– Consideraţi că învăţătura şi pictura lui Arsenie Boca sunt ortodoxe?

– Pictura lui de la biserica Drăgănescu nu am văzut-o, am înțeles că e profetică. Cât despre învățătură, mi-e și teamă să mă pronunț. Sunt foarte mulți călugări cu care am stat de vorbă, care spun că Boca a fost înşelat de satana [s.n.].

– Probabil aţi ajuns să cercetaţi acestea mai îndeaproape după momentul în care aţi cochetat cu gândul suicidului, de care v-a păzit Domnul…

Așa e. Cu toate astea m-aș mai duce o dată la Prislop, dar la o oră când nu e atâta lume, ca să am liniște să stau mai mult înaintea mormântului să văd dacă mai simt energia acea ciudată; sunt curioasă.

– Credeţi că ar putea fi o legătură între duhul necurat sub influenţa căruia s-a aflat Arsenie Boca şi cel care a încercat să vă determine să vă aruncaţi în prăpastia iadului pe vecie?

– Eu cred că ar putea avea o legătură cu Boca gândul meu suicidar; am auzit de cineva care a murit la câteva zile după ce a fost la Boca.

– Ştim bine că Sf. Ioan Gură de Aur ne zice că «nici o săgeată a satanei nu este aşa de tare şi primejdioasă ca deznădăjduirea».

– Da, așa este.

– Vis-à-vis de dorinţa de a retrăi starea produsă de demon asupra sufletului Dvs., oare nu credeţi că ar avea aplicabilitate zicala conform căreia nu e bine să ne jucăm cu focul?

– Aveţi dreptate, dar curiozitatea mea e mare, aș dori să-mi fac timp să ajung la Biserica Drăgănescu să văd picturile lui. Poate el o fi sfânt, și eu nu sunt destul de credincioasă să simt asta.

[…]

– La final, ce mesaj aveţi a le trasmite acelor oameni care îl mai cinstesc drept sfânt şi i se roagă cu asiduitate?

– Le transmit să stea departe de Boca pentru a se termina odată cu acest fenomen [de la] Prislop, faţă de care Biserica Ortodoxă Română ar trebui să ia atitudine.

– Dar totuşi ierarhii B.O.R., după cum probabil ştiţi, plănuiesc aşa-zisa lui canonizare. Cum vă explicaţi această atitudine a lor, parcă în ciuda contestatarilor din ce în ce mai numeroşi ai fostului ieromonah?

– Boca e o sursă mare de bani pentru B.O.R. şi pentru ierarhi, nu pierd ei o așa ocazie de a-l canoniza. Eu oricum nu mai am o părere bună despre ierarhii din B.O.R. după sinodul din Creta. Vă dați seamă ce râuri de bani vor curge la Prislop după canonizarea lui Boca. Asta urmăresc ierarhii – bani de la prostime.

– Pentru a înfrâna curiozitatea Dvs., de care spuneaţi înainte că tot sunteţi împinsă, vă citesc aici o avertizare a aceluiaşi Dumnezeiesc Ioan: «diavolul face toate eforturile sale pentru a ne ispiti, el ne încearcă de aproape şi ne întinde din toate părţile piedici şi curse pentru ca să ne piardă. Trebuie deci să priveghem şi să-i închidem porţile. Dacă el află cea mai mică intrare, imediat o face şi mai mare, şi, puţin câte puţin, el va face să treacă toate forţele lui. Dacă avem ceva virtute pentru mântuire, să nu-l lăsăm să se apropie nici în cele mai mici lucruri, pentru a ne scăpa şi în cele mai mari». Vă muţumim pentru discuţia purtată şi nădăjduim ca mărturia Dvs. să fie un semnal de alarmă pentru mulţi oameni. Întărire de la Hristos!

– Cu multă plăcere, frate.

٭ ٭ ٭

Acum, la momentul tastării rândurilor de faţă, spre fortificarea lăuntrică atât a doamnei Ana, cât şi a noastră, adăugăm şi aceste cuvinte pline de puterea Duhului din învăţătura Sfântului Vasilie cel Mare:

«Nu orice teamă este bună şi mântuitoare, ci este şi o teamă vrăjmaşă, pentru care profetul se roagă să se depărteze din sufletul lui, zicând: “Smulge sufletul meu din teama vrăjmaşă”. […] Teamă vrăjmaşă […] are în el şi cel ce este ademenit uşor de demoni. Şi, în genere, o astfel de teamă pare pe bună dreptate că este un vlăstar al necredinţei. Căci nimeni crezând că are un ajutor puternic nu se teme de cineva dintre aceia care caută săl tulbure.»

«Pentru cei care abia acum se iniţiază în viaţa de evlavie, învăţarea prin teama de Dumnezeu este mai folositoare, potrivit sfatului înţeleptului Solomon: “Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii” (Pilde 1, 7)»

Iar Sfântul Ioan Hrisostom, în acord cu Marele Vasilie, ne precizează prin obişnuita-i claritate acestea:

«Dumnezeu ne dă mai mari bunătăţi decât acelea de care încearcă diavolul să ne lipsească. Prin asta Dumnezeu caută să îl facă pe diavol mai puţin zelos în uneltirile lui împotriva noastră, iar pe noi să ne înveţe să nu ne temem de uneltirile lui.»

Şi dacă relatarea tulburătoare de mai înainte s-ar dori a fi contestată numai şi numai pentru faptul că persoana ce a făcut mărturisirea respectivă – datorită faptului că a avut sinceritatea de a recunoaşte faptul că s-a ”îmbolnăvit de depresie” – nu ar avea după criteriile psihologiei şi psihiatriei autoritatea descrierii realităţii atâta timp cât este bolnavă psihic, găsim necesar a aduce în discuţie următoarele observaţii esenţiale[2] ale domnului Filothei Faros, cel care printre altele a fost şi conducătorul Secţiei de Sprijinire a Familiei din cadrul Clinicii psihiatrice model Human Resource Institute din Boston:

«Oamenii nu acţionează iresponsabil întrucât sunt bolnavi, ci sunt bolnavi pentru că acţionează iresponsabil. Această precizare lipseşte cu desăvârşire din psihanaliza clasică.»

«Un om este definit  ca bolnav psihic când ajunge să se comportă într-un anumit mod ciudat «neobişnuit». Având însă în vedere că ce pare neobişnuit pentru cineva pentru altul poate fi normal, termenul «boală psihică» este până la urmă o noţiune imprecisă, cu un caracter cvasimedical, ce se aplică când avem de a face cu un comportament rău şi de nedorit.»

«Impasul în care se găseşte abordarea farmaceutică şi psihanalitică a tulburării sufleteşti ar trebui să ne conducă la căutarea unei alte concepţii despre natura tulburării psihice şi la un alt fel de tratare a ei. Nevoia cea mai stringentă nu este dezvoltarea unei concepţii biologice şi psihanalitice despre boala psihică în coordonatele actuale pe care le avem, ci o înţelegere cu totul diferită a naturii şi vindecării ei

Iar vis-à-vis de acest din urmă aspect, Părintele Ieromonah Gherman Podmoşenski, împreună-nevoitorul de la Platina (California) al Cuviosului Serafim Rose, atrăgea atenţia în prefaţa cărţii „Cerească Înţelepciune de la cei de Dumnezeu luminaţi Dacăli despre cum să biruim deprimarea”, editată de Frăţia Sf. Gherman de Alaska[3], că «societatea modernă este o societate fără de Dumnezeu; fără de Dumnezeu, nu fiindcă omul nu are trebuinţă de Dumnezeu, ci fiindcă, prea ocupat cu ”dezvoltarea” pământului, uită de Dumnezeu. Uitarea lui Dumnezeu pricinuieşte delăsare şi nesimţire faţă de lumea din jurul omului. Nesimţirea duce la singurătate artificială, iar egocentrismul sporeşte deşertăciunea autoadorării. Când omul se înstrăinează de Dumnezeu, Izvorul vieţii, viaţa pe pământ devine fără sens, sau are drept singur sens satisfacerea propriilor plăceri. Dar fiindcă sufletul, prin firea sa, are trebuinţă de Dumnezeu, singurătatea ajunge de neîndurat pentru suflet  şi pricinuieşte nemulţumire, descurajare şi disperare.

Depresia (cuvânt modern pentru deznădejde) este un fel de plictiseală având pricina în om, împreunată cu insuflarea pământească de a trăi după chipul lumii căzute. […] Omul modern e închis ca o pasăre în cuşca sa aurită, fără altă alternativă decât disperarea pricinuită de lipsa libertăţii duhovniceşti.

[…]

Învăţătura ortodoxă despre deprimare este precisă şi îmbelşugată. Veacuri la rând ea s-a dovedit validă, dacă e aplicată cum învaţă Sfinţii Părinţi şi Sfintele Maici […] ce au primit înţelepciune de la Dumnezeu prin experienţa personală şi prin aceasta au ajutat milioane de creştini să înfrângă duhul demonic al deprimării şi să ajungă la libertate şi mântuire.»

Această abordare a deznădejdii/depresiei este cea corectă, cu atât mai mult cu cât Duhul Sfânt prin gura Apostolului ne arată că «lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh» (Efeseni 6, 12)

«Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.» (Efeseni 6, 12-18)

Revenind la mărturisirea făcută de doamna Ana privind călătoria sa la mormântul lui Arsenie Boca (sau mai exact la aspiraţia de a o retrăi), ar fi de spus că dorinţa iscodirii fără rost pe care o manifestăm de vreme ce nu suntem întăriţi duhovniceşte, deşi Sf.Apostol Pavel ne îndeamnă să «nu daţi loc diavolului» (Efeseni 4, 27), ar trebui să o canalizăm spre cunoaşterea modului în care am putea ca de la uşa mormântului inimii noastre celei împietrite să dăm la o parte peceţile voii proprii, astfel încât să Îi facem loc Domnului, Cel pe Care Îl ţinem în loc strâmtorat şi întunecos, să lucreze în ea ca în biserică. Şi cum altfel putem face aceasta dacă nu urmând celor două căi neînşelate – smerenia şi pocăinţa pentru păcate – pe care le putem lucra doar în Adevărata Biserică Ortodoxă şi care ne pot răsturna piatra de pe uşa acestui straşnic mormânt?

De notat, în contextul părţii finale a pasajului reprodus în titlu, este următorul fapt pe l-am auzit personal: un cunoscut al respectivului domn care a povestit este proxenet şi auzind de “binefacerile” primite de cei care merg pentru Arsenie Boca la Prislop a acţionat în acest sens imediat (în speranţa revigorării câştigurilor care erau în acea perioadă extrem de mici pentru dânsul) şi a făcut această deplasare, iar imediat după aceea veniturile sale, de pe urma practicării prostituţiei de către femeile pe care le batjocorea, realmente au crescut vertiginos, fapt care a fost remarcat şi de alţii din anturaj !

După cele de dinainte şi ştiind preabine avertizările Sfântului Apostol: «fugiţi de desfrânare!» (I Corinteni 6, 18) şi «aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu» (Efeseni 5, 5), oare este greu să înţelegem ce duhuri s-au sălăşluit, spre a sprijini aceste păcate de moarte [curvia şi iubirea de arginţi], la mormântul înşelatului şi ereticului Arsenie Boca de la Prislop, asemeni exemplelor (menţionate în Vieţile Sfinţilor) cu diavoli care se cuibăreau prin mormintele păgânilor sau prin statuile idolilor?

Îi mai repetăm doamnei Ana şi ceea ce i-am transmis atunci când pentru prima dată am discutat cu dânsa:

«Să cugetaţi bine cât de mult s-a milostivit Dumnezeu de Dvs., astfel încât să pricepeţi ceea ce milioane de oameni nu pot vedea – că prin acest înşelat i se închină de fapt diavolului [care l-a insuflat]!!!

Şi sărmanii oameni se cred ortodocşi, adică drept slăvitori.

Vă daţi seama ce tragedie [este aceasta]?»

Totuşi, deşi realitatea este atât de limpede, întrucât în mediul virtual circulă o înregistrare cu o persoană demonizată care se manifestă agresiv la amintitul mormânt de la Prislop şi cineva ar putea afirma că în acel perimetru de fapt diavolii sunt izgoniţi din oameni, nu mai rămâne decât să fie afirmat – pe baza acestei logici simpliste şi indiferente faţă de dreapta slăvire a lui Dumnezeu – că şi prin intermediul versetelor din spurcatul coran pot fi zgândăriţi diavolii aşa cum arată filmarea de aici, care culmea, au şi povăţuit la conceperea sa, în loc să pricepem că de fapt în asemenea contexte aceste episoade sunt doar regia dracilor, marii înşelători.

«Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor.» (I Timotei 4, 1-2)

 

Întărire de la Hristos, Stăpânul cerului şi al pământului!

 

[1] Sursa (doar pentru aceste două versete): Biblia, Ediţia sinodală 1914.

[2] Faros, Filothei, Mitul bolii psihice, Ed. Egumeniţa şi Cartea Ortodoxă, 2009.

[3] a cărei traducere în limba română poate fi achiziţionată de aici

Anunțuri

Un gând despre “«Am vrut să mă sinucid din cauza lui Boca. Am simţit o energie ce mă sufoca în fața mormântului […] la Prislop locuieşte dracu’»

Lăsați un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s