Troparul NEFALSIFICAT al Sfintei Cruci

Tropar slavonă

Captura nr.1 în alfabet chirilic[1] din Mineiul pe septembrie,  Rîmnic, 1780

 

În cele ce urmează prezentăm câteva precizări ale Sfântului Ioan Maximovici, Arhiepiscopul de San Francisco şi Shanghai al Bisericii Ruse din Exil:

«[…] troparul Sfintei Cruci, [a fost] alcătuit în secolul al VIII-lea, când prietenul Cuviosului Ioan Damaschin, Sfântul Cosma, episcopul Maiumei, a scris toatǎ rânduiala slujbei Înălţării Sfintei Cruci.»

«Rugăciunea de a da “biruinţa împăraţilor”, marilor țiitori ai lumii acesteia, are ca punct de pornire Psalmul 143, stihul al 10-lea şi aminteşte de biruinţele repurtate de regele David, prin puterea lui Dumnezeu şi, de asemeni, de victoriile dǎruite împăratului Constantin prin Crucea Domnului.»

«Slujbele Sfintei Cruci din fiecare miercuri şi vineri, zile în care sunt pomenite Patimile lui Hristos, şi din celelalte praznice ale de-viaţă-făcătoarei Cruci sunt pline de astfel de rugăciuni. În ele se spune: “Crucea este puterea împăraţilor”, “cu tine se laudă credincioşii noştri împăraţi […]”, “biruinţa binecredincioşilor împăraţi asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea ta  păzeşte pe poporul Tău”, “lemn cinstit, dătător de biruinţă împăraţilor împotriva barbarilor”… De astfel de formule şi altele aşişderea sunt pline slujbele Sfintei Cruci.»

«Nici grecii ortodocşi, nici slavii din sud nu au schimbat aceste rugăciuni, chiar şi atunci când s-au aflat sub stăpanirea turcilor sau a altor stăpâniri străine, şi chiar dacă acestea erau de altă credinţă.

Care este rostul rugaciunii pentru împăraţi din cuprinsul rugăciunilor Sfintei Cruci, când un popor ortodox poate că nici nu-şi are împăratul său?

În primul rând, popoarele ortodoxe trebuie să se roage nu numai pentru conducătorii lor, ci – ca mădulare ale unui singur trup: trupul Bisericii −  trebuie să se roage şi pentru alţi suverani drepslăvitori. Cuceriţi de turci, grecii, sârbii, bulgarii şi românii se rugau pentru unicul împărat ortodox de atunci, acela al Rusiei. La fel şi datoria ruşilor este să se roage nu numai pentru ai săi, ci şi pentru suveranii altora […].

În al doilea rând, când înălţăm rugăciuni pentru împăraţi, nu ne rugăm doar pentru împăraţii de acum, ci şi pentru viitorii împăraţi drepslăvitori, căci, după tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur, suveranii ortodocşi vor deţine puterea până la venirea lui Antihrtist, îngrădind răspândirea rǎului. Iată de ce Biserica Ortodoxă nu încetează să se roage: “biruinţa binecredincioşilor împăraţi asupra celor potrivnici dăruieşte”. Aceste cuvinte se găsesc în rugăciunea Sfintei Cruci, care se foloseşte deosebit de des, fiind tropar, adică un fel de imn al zilelor Sfintei Cruci.

Primele cuvinte ale acestei rugăciuni compun al 12-lea verset al Psalmului 27 al lui David, iar următoarele sunt preluate din Psalmul 143, scris de David cu ocazia luptei cu Goliat. […] se mai citeşte şi la începutul utreniilor de fiecare zi, se cântă la slujba agheasmei mici şi în multe alte ocazii.

În Rusia şi în alte câteva ţări slave, în aceastǎ rugăciune se introducea şi numele suveranului înscăunat, dar conţinutul ei principal a rămas întotdeauna textul neschimbat şi original, cel pe care l-au scris Sfinţii Părinţi […]»

(din vol. Predici şi îndrumări duhovniceşti, Editura Sophia, Bucuresti, 2006, pp. 211 – 215)

Forma care este larg răspândită astăzi reprezintă doar varianta trucată/schimonosită a troparului, intervenită deja chiar înaintea venirii comuniştilor la putere (!!!) în România, pentru împlinirea scopurilor aceleeaşi iudeo-masonerii ce îl dirija pe întâistătătorul Miron Cristea şi care urmărea în perioada respectivă – de la începutul sec.XX – detronarea şi decapitarea monarhilor. Deja în Mineiul pe septembrie din anul 1929, apărut cu “binecuvântarea Sfântului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române”, se operase cenzurarea textului: “buruinţă binecredincioşilor [!] asupra” (încă nu se introdusese cuvântul “creştini”, prezent acum în cărţile de slujbă ale schismaticilor ce au adoptat noul calendar, ci se înlăturase deocamdată numai referirea la “împăraţi”).

Minei 1929

Captura nr.2 din Mineiul pe septembrie, Bucureşti, 1929

În Mineiul pe septembrie apărut la Rîmnic în 1780, editat în caractere chirilice, apare însă varianta ortodoxă: “biruinţă binecredincioşilor împăraţi” (a se vedea Captura nr.1).

Faptul că în Triodul din anul 1946 apare încă formula “biruinţă binecredinciosului nostru Rege”, asemănătoare celei prezente în Triodul din anul 1897 (a se vedea Captura nr.3), dovedeşte că referirea la Rege nu a fost adăugată ulterior anului 1929, aşa cum s-ar putea crede, ci doar că a fost îngăduită de ierarhii trădători până la o vreme, la fel cum şi astăzi modificările în cărţile bisericeşti ale ereticilor se fac progresiv, nu în toate deodată; pentru a trece, dacă se poate, cât mai neobservate şi a nu stârni împotrivire din partea credincioşilor frământaţi de o asemenea batjocură la adresa celor sfinte.

Triod 1897 - 2

Captura nr.3 din Triodiŭ de la 1897

Drept urmare, nădăjduim ca de acum pe mai departe să fie primit şi folosit doar textul ortodox cântat în Biserica Sobornicească al lui Hristos, din toate veacurile şi locurile:

«Mântuiește, Doamne, norodul Tău, și blagoslovește moștenirea Ta. Biruință binecredincioşilor împǎrați asupra celor protivnici dăruiește, și cu Crucea Ta păzește pe norodul Tău.»

 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

N.B.: una este o ușoarǎ diortorisire, în funcţie de incapacitatea de adaptare la limbajul mai vechi, de pildă, ca în locul formei “protivnic” să folosim “potrivnic”, şi alta este falsificarea textului.

 

[1] Pentru descifrarea fragmentului poate fi folosit tabelul de corespondenţă dintre alfabetul chirilic şi cel latin ce se găseşte aici.

 

 

 

Reclame

3 gânduri despre “Troparul NEFALSIFICAT al Sfintei Cruci

  1. Prin aceasta se arata soboricitatea Bisericii si se vadeste gaunosenia ereziei filetismului (jurisdictia pe criteriu etnic, care „nu cade niciodata” (infailibilitatea jurisditctionala) pentru simplul fapt ca este „Biserica neamului” => anularea oricarei constiinte dogmatice).
    Formula cu Regele in loc de Imparat, e tot o inovatie, inovatorii intelegand prin Rege pe Mihai si ceilalti Hohentzolerni care l-au precedat. Dar nici in Ardeal nu stateau mai bine cu intelegerea ortodoxa, fiindca desi nu au modificat partea cu Imparatul, prin imparat intelegeau pe papistasul conducator al Imperiului Austro-Ungar!
    Marturie sta placa de la intrarea asa-zisei catedrale ortodoxe din Sibiu, unde se scrie ca respectiva cladire a fost construita in zilele binecredinciosului imparat Franz Josef…
    De unde intelegem ca credinta cea buna = papismul. (Suna bine cacofonia in context). Iar romanii care se declarau ortodocsi sunt tot aia cu papismul.

    Apreciază

Lăsați un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s