Reprezentantul MASONERIEI, invitat de PRIM RANG al Patriarhiei Române la inaugurarea Catedralei Naţionale şi la prima “Liturghie”

 

 

«Nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta,

nici sărutare Îţi voi da ca Iuda.»

Sfântul Simeon Metafrastul

 

Borza 1

Borza 2

La evenimentul de pe Dealul Arsenalului din Bucureşti au participat aproximativ 45.000 de persoane de pe cuprinsul întregii ţări, dintre care 3.000 în interiorul edificiului, pe scaune, iar restul afară în aer liber.

Aşa cum o demonstrează captura de mai sus, dar şi cea a momentulului de la min. 6:47 (nemaiadăugată în această postare) al filmului Prima Sfântă Liturghie în Catedrala Mântuirii Neamului de pe platforma youtube, printre invitaţii oficiali cei mai importanţi plasaţi în primul rând, în dreapta imaginii, în imediata vecinătate a domnului Valeriu Stoica, fost ministru de justiţie, îl putem recunoaşte chiar pe domnul avocat Remus Borza, cel despre care site-ul romanialibera.ro în articolul „Masoneria şi Borza” din 9 ianuarie 2018 apreciază că «este în prezent unul dintre cei mai prezenți oameni pe scena publică de la noi. Este prezentat ca specialist în aproape orice problemă, este avocat, politician, deputat fost ALDE acum independent, om de afaceri și aproape orice calitate care și-o mai poate imagina cineva». Mai mult, pentru a se sublinia influenţa pe care o are, despre domnia sa se spune şi că a readus Festivalul „Cerbul de Aur” la Braşov. Dar, continuă respectivul articol, «Lucrurile nu au stat de la început așa […] Spectaculoasa sa ascensiune are legătură cu un alt eveniment și anume intrarea în Masonerie».

De menţionat este faptul că politicienii cu funcţii în stat la momentul prezent au fost repartizaţi tot în primul rând de scaune din catedrală, doar că de partea cealaltă a culoarului central despărţitor faţă de locurile atribuite persoanelor a căror activitate probabil are cea mai mare însemnătate pentru Patriarhie. Printre acestea din urmă, în afară de domnul Remus Borza, se disting domnul George Becali (stânga), cunoscut filantrop, şi domnul Virgiliu George Vlăescu, alias Virgiliu Gheorghe după pseudonimul publicistic (centru), coordonatorul Revistei Familia Ortodoxă.

La patru zile după evenimentul la care facem referire în titlu, domnul Borza a făcut următoarea precizare pe DCNews în cadrul emisiunii săptămânale de analiză ce îi poartă numele: «ca să clarificăm lucrurile: eu sunt mason, nu mi-am declinat niciodată identitatea [adică] apartenenţa la ordin sau… am fost mason din 1997. M-am retras în 2014. Ca să… lămurim lucrurile, adică acum… iată că sunt 4 ani de zile de când nu mai fac parte din acest ordin».

Dar pentru că această nesincronizare a ideilor vorbitorului ne-a trezit suspiciunea privind o posibilă abilă manevră de comunicare adoptată de acesta în acord cu metodele prezentate în Protocoalele Înţelepţilor Sionului (1897), anume că masonii se folosesc când de adevăr, când de minciună, când de ambele abil combinate, adeverind sau dezminţind faptele, după înrâurirea pe care urmăresc ca acestea să o aibă asupra publicului, căutându-se referinţe privind respectiva despărţire de masonerie s-a descoperit că la data de 22 iunie 2017, fiind invitat al postului Antena 3 şi întrebat de către realizatoarea Dana Grecu dacă este mason, domnul Borza a afirmat altceva: «am fost mason până în 2013. Am fost numărul doi în masonerie».

Aşa se întâmplă când ajungi să te încurci în date şi în propriile vorbe…

Un asemenea răspuns a dat şi domnul Sorin Frunzăverde în timpul emisiunii 100%, atunci când a fost întrebat în mod direct de către jurnalistul Robert Turcescu în privinţa apartenenţei la masonerie, răspunzând «da, dar sunt în adormire [n.n. un soi de repaus] în acest moment».

S-ar putea crede că la originea acestor atitudini ezitante se găseşte una dintre măsurile dispuse în Hotărârea din 1937 a B.O.R. de condamnare a (franc)masoneriei, ce prevede că  «preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-l va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor», dar mai degrabă adoptarea acestei poziţii de către domnul Borza are loc odată cu asumarea rolului de jucător activ în societate spre care credem că a fost împins de către această organizaţie obscură cu scopul de a deveni pe viitor un formator de opinie în societate, iar zgarda de mason i-ar fi fost o tinichea de tablă ce face gălăgie şi ar fi blocat primirea mesajului pe care îl va propaga.

Se confirmă parcă astfel o idee fundamentală prezentă în aceleaşi Protocoale, aceea că «cea mai sigură cale a noastră spre succes în politică este secretul, tăinuirea iniţiativelor».

În cadrul articolului Masonul Remus Borza, Marele Orator al Marii Loje Naţionale din Romania, numit administrator judiciar al Hidroelectrica în dosarul insolvenţei, de pe site-ul cuvantul-ortodox, este redat acest fragment halucinant dintr-un interviu pe care respectivul avocat l-a acordat Revistei Q Magazine:

«Eu aş defini masoneria ca pe o religie. O religie a tuturor religiilor. Masoneria primeşte în rândurile ei deopotrivă creştini, musulmani, iudaişti, budişti, confucianişti etc. Condiţia esenţială este ca fiecare candidat să-şi mărturisească credinţa în existenţa Creatorului, indiferent cum s-ar numi el. Aşa că nu trebuie să vă surprindă că într-o lojă („Memento Mori” este un exemplu) găsiţi evrei, creştini şi musulmani trăind intens şi în deplină comuniune bucuria fraternităţii, a toleranţei şi a dragostei.Nu o să treacă mulţi ani până când aceste bariere confesionale vor cădea[1] […] Indiferent de prozelitismul mai mult decât agresiv al Bisericii Ortodoxe (vezi cazul României) dar şi catolice, de fundamentalismul şi radicalismul islamist, religiile tradiţionale îşi cântă prohodul».

Mai mult chiar, pagina on-line adevarul din 20 februarie 2018, reproduce din spusele domnului Borza ce au fost exprimate în cadrul altei emisiuni a DCNews din ciclul „Borza Analytica”:

«Câtă vreme statul este laic, câtă vreme biserica este autocefală şi autonomă faţă de stat, în atare condiţii nu văd de ce statul ar trebui să plătească salariile personalului clerical.»

«Ora de religie, în şcoli, trebuie reevaluată. Statul garantează prin constituţie, libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă. Ce conştiinţă poate să aibă un copil de 6 ani, obligat de un părinte habotnic să frecventeze ora de religie.»

Cu toate că pentru oricine este evident că opiniile sale de notorietate şi publice, nu nişte intime cugetări lăuntrice, sunt atât de departe de Ortodoxie la fel cum este cerul de pământ, deşi pe deasupra sunt de-a frontale şi faţă de interesele mărturisite în public ale Patriarhiei, respectiva instituţie nu a ezitat să îl invite special la ceea ce pretinde a fi Cina Domnului pe acest mason (căruia îi lipseşte pocăinţa publică în legătură cu cele amintite înainte), în ciuda faptului că domnul Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al instituţiei a mărturisit clar că «Hotărârea Sfântului Sinod al B.O.R. din 11 martie 1937 de condamnare a Francmasoneriei și calității de francmason este neschimbată, adică este în vigoare și se aplică în Biserica Ortodoxă Română[2]».

Textul respectivei decizii sinodale prevede că «Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:

Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai multi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria îi rupe de la Biserica, şi având în vedere influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi […]

În lojile francmasone se adună la un loc evreii si creştinii şi Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta însemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii […]»

Iar – tot potrivit condamnării amintite – printre «măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al naţiunei» se găsesc acestea: «Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc» şi «le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti».

Totuşi, apariţia impozantă – în primul rând – a domnului Borza, un aşa renumit anticreştin, nu ar trebui să mire pe nimeni având în vedere că măsurile de mai sus se pare că sunt de multă vreme complet călcate în picioare în aşa-zisa Biserică Oficială, având în vedere că potrivit celor publicate de ziarulatac.ro[3] «dintre cei care au drept de vot în privinţa alegerii noului Patriarh [n.n. e vorba de alegerea din 2007], masonii au voturile cele mai importante. […] masonii care făceau parte din comisiile B.O.R., fiind de notorietate în presa vremii».

Şi dacă potrivit filmărilor invocate întru început un potrivnic al Învăţăturii Ortodoxe de Credinţă şi deci al lui Hristos Însuşi a participat la “Liturghie” şi nu doar până la momentul în care catehumenii trebuie să plece, este greu de înţeles prin ce artificiu a fost acesta numărat ca un membru deplin al “Bisericii” de către numerosul sobor de ierarhi, preoţi, diaconi şi credincioşi împreună slujitori, ca un mădular al aceluiaşi trup mistic din care şi ei fac parte, fapt consfinţit prin rostirea mincinoasă a ultimului stih de pomenire de către proestosul acelei adunări în timpul Vohodului Mare: «Şi pe voi, pe toţi, dreptslăvitori creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor», la care întreaga adunare a credincioşilor a răspuns, asemenea unei pecetluiri, cu «Amin! [Aşa să fie!, socotindu-l creştin în adevăratul sens al cuvântului (adică ortodox) şi acceptând că un păgân mason ar putea fi împărtăşit cu Hristos. Iar această consecinţă este firească, Sfântul Simeon al Tesalonicului aratând că întregul scop şi rostul Liturghiei este împărtăşirea credincioşilor. Dacă domnul George Becali, referindu-se la neparticiparea Preşedintelui Klaus Werner Iohannis la respectivul eveniment s-a exprimat în mod public asupra faptului că acesta nu trebuie să participe pentru că nu este ortodox [n.n.şi nici nu doreşte să ajungă], neputându-se împărtăşi de Hristos, este cel puţin surprinzătoare nepăsarea domniei sale, dar mai ales a domnului Virgiliu George Vlăescu, revendicat ca un cunoscut apărător al B.O.R., faţă de intruziunea unui duşman atât de vădit în obştea împreună-liturghisitorilor – după cum se exprima până şi domnul Bartolomeu Anania – şi faţă de comuniunea duhovnicească dihotomică la care s-au făcut părtaşi.

Încă şi pentru faptul că domnul Borza, asemenea falsului Papă Ioan Paul al II-lea, este socotit printre ctitori datorită contribuţiilor băneşti vărsate, însuşi mărturisind că «am susţinut şi finanţat acest proiect», se pare că se vor înălţa permanent rugăciuni pentru domnia sa în acea catedrală. Dar oare care să fi fost scopul pentru care s-a implicat în ridicarea edificiului respectiv, dacă nu  introducerea sau, mai bine zis, ancorarea trainică a calului troian în B.O.R. – ecumenismul, a cărui sprijinire urmăreşte conslujirea cu celelalte erezii spre a purcede la dărâmarea barierelor confesionale?

În acest context, ori este adevărat ceea ce nu fără temeinicie s-a afirmat, anume că realizarea Catedralei Mântuirii Neamului este un proiect al masoneriei, ori că Patriarhia Română s-a prostituat duhovniceşte pentru a primi bani.

Acum, reproducem de pe site-ul yogaesoteric câteva fragmente ce sperăm să îi pună pe gânduri pe acei care, parcurgând textul de faţă, socotesc o exagerare cele arătate până aici:

«În iulie 1889 Albert Pike trebuia să participe în calitate de Suveran Pontif al Francmasoneriei Universale (un rang foarte înalt în francmasonerie) la Convenţia Supremului Consiliu de la Paris, unde urma să se găsească soluţia pentru o dispută dintre lojile franceze şi cele engleze. Conflictul izbucnise pe marginea unei probleme cheie, aceea a zeităţii sau divinăţii căreia i se închină masonii. Francezii considerau că nu trebuie să existe alt Dumnezeu decât omul sau omenirea, concepţie care a dat naştere apoi unui nou curent cultural, impus sub numele de umanism. Englezii nu erau de acord şi susţineau necesitatea existenţei unei componente religioase.

Albert Pike avea rolul de a concilia cele două tabere, gradul înalt pe care îl deţinea permiţându-i să cunoască natura adevăratei „zeităţi” căreia i se închinaseră fără să ştie masonii dintotdeauna. Întrucât sănătatea nu îi permitea să facă drumul până în Franţa, Albert Pike a trimis o scrisoare din care au fost reproduse fragmente în publicaţiile masonice ale vremii, atât în Franţa cât şi în Anglia. Iată ce scria el: „Ceea ce trebuie să spuneţi mulţimii este că îl venerăm pe Dumnezeu, dar că este vorba de acel Dumnezeu care este adorat fără nici un fel de superstitiţie. Pentru voi însă, Suverani Mari Inspectori Generali (n.ed. adică gradul 33 în Ritul Scoţian) vom spune aşa, şi aşa veţi repeta iniţiaţilor de grad 32, 31 şi 30: religia masonică trebuie să fie menţinută de către toţi iniţiaţii gradelor înalte în puritatea doctrinei luciferice.[…] Adevărata şi pura religie filozofică (n.ed. masonii îşi spuneau şi filozofi) este credinţa în Lucifer, egalul lui Dumnezeu.”»

«În mod cert cea mai mare parte a masonilor sunt doar o masă de manevră pentru cei aflaţi la nivelele înalte care cunosc natura fiinţei pe care o slujesc şi în mod deliberat îi atrag şi pe alţii în această imensă înşelăciune.»

Mai completăm cele de mai înainte cu două citate (preluate prin intermediul site-ului saccsiv) din lucrarea Morală şi Dogmă, scrisă în 1871 de acelaşi om malefic, Albert Pike, al cărui mormânt din Washington, D.C., este exact în cel mai important loc al masoneriei americane, Casa Templului[4], sediul central al Consiliului Suprem de grad 33 al Ritului Scoţian:

«Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoaşterea sa fiind rezervată doar Maeştrilor…, iar cealaltă este publică»,

«Lucifer, Zeul Luminii, luptă împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu».

Deci nu încape nici o îndoială că (franc)masoneria este satanism în adevăratul sens al cuvântului, indiferent dacă cei care au jurat credinţă în loji marelui arhitect al universului conştientizează sau nu că prin acest eufemism îl desemnează de fapt pe satana însuşi.

Dintr-un raport al S.R.I. – ale cărui informaţii au fost făcute publice – privind activitatea masoneriei este cunoscut chiar că în cadrul Marii Loji Naţionale din Romania există o lojă închinată acestui satanist, anume Loja Albert Pike, relevându-se astfel legătura indisolubilă dintre acest monstruos ideolog şi iudeo-masonerie.

Tot acest personaj de tristă amintire a vorbit şi despre un plan ce vedem că în prezent se doreşte a fi dus la îndeplinire prin acceptarea migraţiei în masă, anume că «cel de-al treilea război mondial trebuie să fie provocat între creștini și lumea islamică. Războiul trebuie condus astfel încât islamul și creștinismul să se distrugă reciproc, lăsând politica sionistă să stăpânească». Iar supunerea/obedienţa masoneriei în faţa intereselor evreieşti este reliefată şi de cele mărturisite public pe site-ul masonic mlnr1880, unde scrie că «filosofia masonică, care era a vechii Kabbale [n.n evreieşti], este un protest împotriva cultelor care badjocoresc [sic!] natura»; «dar dacă Steaua [dreapta învățătură a Masoneriei] poate străluci pe cerul gândurilor omenești, ea datorează acesta Kabbalei în care se află izvorul luminii».

Pentru a concluziona, reproducem în final cuvintele rabinului Isaac Mayer Wise (1819-1900), un lider al evreilor din America, ce a declarat că «francmasoneria este o organizaţie iudaică, a cărei istorie, misiune, semne şi interpretări sunt de la un capăt la altul iudaice, cu excepţia numelui unui singur grad şi a unor cuvinte din formula jurământului[5]».

 

 

[1] Exact pentru căderea barierelor confesionale se lucrează foarte intens prin intermediul ereziei ecumeniste.

[2] https://www.republicaoltenia.ro/turnul-babel-masonii-din-craiova-episodul-4-patriarhia-romana-condamna-francmasoneria-dar-nu-si-pe-francmasoni/

[3] http://www.ziarulatac.ro/eveniment/masoneria-patriarhul-si-catedrala-neamului

[4] https://youtu.be/p9cdN9WGaXg

[5] http://www.justitiarul.ro/conducerea-evreiasca-masoneria-si-victima-lorneamul-romanesc/

 

 

 

 

Reclame

Lăsați un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s